Provocări în tratarea bolilor fungice invazive avansate la pacienții cu afecțiuni hematologice maligne: perspective de la ASH 2024
La cea de-a 66-a Reuniune Anuală a Societății Americane de Hematologie (ASH) din 2024, profesorul Sun Yuqian de la Spitalul Popular Universitar din Peking a prezentat un studiu semnificativ privind boala fungică invazivă avansată (bIFD) la pacienții supuși transplantului alogen de celule stem hematopoietice (allo-HSCT) în China. Studiul, realizat în 12 spitale, a fost publicat în jurnalul oficial al... Boli infecțioase Societatea Americană,Boli infecțioase clinice (CID).

Cercetarea, cunoscută sub numele de studiul CAESAR 2.0, s-a concentrat pe 2.015 pacienți adulți cu transplant de celule stem hematopoietice (HSCT) din ianuarie până în decembrie 2021. Aceasta a relevat că 76,08% dintre pacienți au primit profilaxie antifungică, în principal voriconazol (44,37%) și posaconazol (31,71%). În ciuda utilizării pe scară largă a acestor medicamente antifungice, studiul a constatat o incidență cumulată anuală a bolilor fungice invazive (IFD) de 6,3%, cu o rată ridicată a mortalității atribuibile de 48,28%. Candida, Aspergillus și alte ciuperci au fost identificate ca principalii agenți patogeni responsabili de infecții.
Profesorul Sun a abordat, de asemenea, provocările clinice asociate cu diagnosticarea și tratarea disfuncției interfungice (DFIb) la pacienții cu afecțiuni hematologice maligne. Declanșarea DFIb apare în timpul profilaxiei antifungice, ceea ce complică atât diagnosticul, cât și tratamentul. Din cauza absenței unei definiții standardizate, ratele de incidență a DFIb variază foarte mult, variind de la 1% la 42%. Această discrepanță face dificilă stabilirea unor criterii de diagnostic și a unor protocoale de tratament consecvente.
Una dintre principalele provocări evidențiate de profesorul Sun este complexitatea factorilor de risc pentru bIFD, care includ neutropenia prelungită, utilizarea de steroizi și utilizarea extinsă a mai multor antibiotice. În plus, medicamentele antifungice utilizate pentru prevenție pot să nu acopere întotdeauna întregul spectru de agenți patogeni potențiali, iar speciile fungice emergente pot evita detectarea din cauza sensibilității reduse în testele de diagnostic, cum ar fi testele PCR și GM.
Profesorul Sun a subliniat importanța tratamentului antifungic precoce, în special pentru pacienții cu risc crescut care prezintă simptome de infecție. El a recomandat ca terapia antifungică empirică să fie inițiată imediat pentru pacienții în stare critică cu suspiciune de bIFD, chiar înainte de a fi disponibile rezultatele analizelor de laborator. De asemenea, el a recomandat utilizarea de medicamente antifungice diferite de regimul profilactic pentru a maximiza eficacitatea tratamentului.
Rezultatele studiului CAESAR 2.0 subliniază necesitatea unor strategii îmbunătățite pentru gestionarea riscului de IFD la pacienții cu alo-HSCT și nevoia urgentă de diagnosticare și intervenție precoce. După cum a concluzionat profesorul Sun, deși agenții antifungici existenți continuă să joace un rol vital, dezvoltarea de noi terapii și instrumente de diagnostic este esențială pentru îmbunătățirea rezultatelor pacienților. Tratamente emergente, cum ar fi Imunoterapie și noi agenți antifungici, ar putea oferi o nouă speranță pacienților care luptă cu aceste infecții care le pun viața în pericol.
Această cercetare inovatoare privind bIFD evidențiază provocările continue cu care se confruntă medicii în gestionarea infecțiilor fungice la pacienții cu afecțiuni hematologice maligne și subliniază nevoia critică de progrese continue atât în strategiile de prevenire, cât și în cele de tratament.










